— Dacă am privi înapoi la drumul pe care l-aţi parcurs împreună cu comunitatea teritorială din         31 octombrie 2010 când au avut loc alegeri pentru consiliile locale, cum a fost el?
— Desigur, n-a fost presărat cu flori, dar este plăcut că încrederea pe care mi-au dat-o oamenii am îndreptăţit-o în activitatea mea. De fapt, oamenii au încredere şi în primărie în general. Şi aceasta a oferit posibilitatea de a rezolva un şir de probleme sociale, în particular, repararea corespunzătoare a Căminului cultural din Voloca, schimbarea ferestrelor şi uşilor acestuia, efectuarea unor reparaţii asemănătoare la unitatea de învăţământ preşcolar. Împreună cu consătenii am amenajat drumul asfaltat de la şoseaua Cernăuţi-Tereblecea la Voloca.
Acea încredere se adevereşte şi prin aceea că s-a micşorat în mare măsură numărul de reclamaţii către puterea raională şi cea regională. Chestiunile controversate  ne stăruim să le rezolvăm pe loc.
— Voloca este un sat în care alături de case somptuase, ca nişte palate (căci altfel cum să le numeşti), sunt şi altele mai modeste. Probabil că nu toţi se ocupă cu coaserea rochiilor de mireasă (numiţi adesea în popor milionari). Apropo, în Cernăuţi doi milionari şi-au declarat oficial veniturile. Dar la Voloca sunt asemenea persoane?
— Nu am asemenea date, probabil că despre aceasta ştiu mai bine cei de la fiscalitate. Privind ocupaţia populaţiei nu se înregistrează un şomaj de masă pe teritoriul primăriei. Să zicem, circa 80 de cetăţeni (preponderent femei) au plecat la muncă în străinătate, în special în Italia. Totuşi, din cauza crizei economice unii se întorc acasă. La Centrul raional de ocupare a forţei de muncă se află în evidenţe 12-15 consăteni de-ai noştri.
Adaug că mulţi dintre cei care practică agricultura o fac cu forţe proprii, fără a recurge la angajaţi din alte localităţi.
Contraste în privinţa bogăţiei există nu numai la Voloca sau Hruşăuţi ci şi în toată ţara.
— Spuneţi-ne câteva cuvinte despre satul Hruşăuţi.
— Această localitate din raza primăriei noastre se confruntă cu probleme privind refacerea podului avariat de inundaţie, amenajarea drumurilor şi construirea unui ambulatoriu. Principalul este să găsim surse de finanţare. Intenţionăm să facem ceva pe banii primăriei şi ai locuitorilor satului, dar este nevoie şi de sprijinul autorităţilor raionale, pe care ele mi-l promit.
— Vorbim şi despre aceea că primarul trebuie să fie ajutat de deputaţi, de comitetul executiv al Consiliului sătesc, de comunitate.
— Aceasta este indiscutabil. Menţionez că din cei 20 de deputaţi mai mult de jumătate sunt tineri cu vârste de până la 30 de ani, energici şi cu spirit de iniţiativă. Din cei 15 membri ai comitetului executiv, 10 sunt întreprinzători privaţi prosperi, care sunt gata să-şi pună umărul pentru rezolvarea problemelor comunităţii teritoriale. Pe scurt, cooperăm rezultativ cu toţi.
— Mulţumesc pentru dialog şi vă urez toate cele bune.


Petrea Michitiuc a fost ales secretar al Primăriei Dimca în luna iulie a anului trecut. Deşi n-a trecut chiar atât de mult timp de atunci, primarul Mihail Sârbu spune că tânărul face faţă cu succes îndatoririlor sale de serviciu:
— Petrea cunoaşte perfect lucrul cu calculatorul, este competent în problemele economice (şi asta nu-i de mirare, fiindcă are studii de specialitate superioare), îi ştie pe oamenii din sat şi manifestă faţă de ei o atitudine omenească. Pe scurt, ştie să lucreze şi vrea s-o facă.
Această scurtă, dar cuprinzătoare caracterizare a muncii lui Petrea Michitiuc, confirmată şi de consăteni, şi de reprezentanţii puterii reprezentative a raionului, oferă temei pentru a afirma că el este la locul său.