verdele din verb clipeşte din clipele desfrunzite
parcă ar aplauda absolventul tainei basarabene
îndură multă metafoză ziua fatală aşază pe raftul
ceresc ultimul volum de lacrimi adunate din lacul
durerii Bugeacului în cocioaba verdelui din
verb se ascunde prima dragoste a dangătului
de litere cu miros de busuioc atât de mult iubită
de trecerea în nefiinţă acolo bei apă rece din peştera
ochiului de cuvinte apă în care sihaştrii spală lumina
torţilor verbale adânc răsuflă stana de
singurătate ziua tragică pansată de verdele din
verb se zbate în plasa istoriei strălucesc dureri
pe bolta Basarabiei şi mi se pare că ele te-au
chemat

acea dimineaţă de ieri demult
a copt verbele pe grătar
ultimul drum solzos se alipi de reîncolţirea creşterii
alfabetul morse întinde o ştire puctată
pe rugul de amintiri
lumina lăcrămează vorbe dulci la miez de noapte
pentru veşnicia poetului
îngerii întâmpină moartea cu pâine şi sare
acea frumoasă chemare
din adâncurile ecoului plin de gesturi
alintă căderea frunzelor,
gândurile poetului despre Bucovina
roua sau poate lăcrimi pe versul rănit
nu te apropia de trupul tău
 când la Bucovina Lumina lăcrămează
vorbe dulci la miez de noapte
stoluri de seri se lasă peste aluniţele fertile
de sub roca literei nu se vede lacrima luminei
mireasa verbului va deveni cândva tăcerea
ce soarbe roua de peste sângele poetic
acea frumoasă chemare odinioară se hrănea cu
samura sa astrală

 
Motto: Ce n-ar da un mort în groapă
             Pentr-un răsărit de lună!
                                               V. Micle

În iesle se năştea singurătatea teiului
 o pâlnie de ceaţă
sloboade arşiţă din copilăria versului acordul dintre
culori de fulger rupe odgonul urzit de senin
în iesle scânceşte dorul de tei
o aprindere de lacrimi seci
îmi transformă cuvântul în
stană de amurg anotimpurile
Te iubesc până la infinitul
încălzit de Luceafăr
în iesle doina Ta
descoperă Adormirea Maicii Domnului

visul bătătorit la glezne se cere vindecat cu seu
de refugiu
vine liniştea — copilul florilor de tei şi depărtările îşi
fac cuiburi în amorul trist de doină sângerândă
noapte bună îi spun zilei din eden noi nu vom
şti nicicând durerea ce somn are precum dorinţa
de a fi mă crede surd de-a asculta
tăcerea rădăcinilor de la Copou

accente accente pe vârful absenţei singulare
greşelile la tejghea vând zeamă de umbră furată
o cumpără numai poemele în stare de ebrietate
consumare excesivă de aşteptare
probabil şansa consoanelor are acces la
marea beţie profesionistă
durata ecoului din peştera cugetării
e santinelă între iad şi paradis
drum spre împărăţia poeziei
reţetă
hrincă gustoasă de vers alb o găseşti la
răscrucea gândurilor unui drumeţ înainte
de moarte unii o caută în vizuina disperării
alţii desprind fuga de zborul flamingo
însă hrinca de vers alb e rumenă când
o încălzeşti la calorifer dacă răbdarea îşi
lasă aburii flămânzi în interiorul fructului
oprit marele post întinde pe hrincă
de vers alb reţeta puhavă din care transpiră
singurătatea universului
erupţia întâmplării
sunt coleg cu depărtarea încă de la
grădiniţa de stele educaţia primită
de la întunericul alb şi astăzi mă
deranjează erupţia întâmplării goni
intenţia timpului de la grădiniţa de stele
m-a indignat faptul mi-a fost bună educatoare
astăzi o amintire din erupţia întâmplării
trăieşte în cocioaba versului călător
frunzele adresei flutură din fiinţa umană
semn că lumea s-a întors la mama acasă
la masă judecata de apoi desfundă izvoarele
cu apă medievală unde se scaldă sfatul
părinţilor

apoi developarea umbrei de tăcere
printre semnele de punctuaţie zgârcite
se linguşea şerpuirea izvorului de milostenie
slobozit din nările Bătrânului Zimbru care admiră
îmbrăţişarea eseului plăpând la intrarea visului
de Basarabie răni blânde din cauza burniţei de taine
adoră a doua venire developăm şi soarta Zimbrului
împotrivă au fost doar îngerii alpinişti
de pe secundele noduroase ale existenţei
chipurile copitele de la distanţă
par răni mai albe ca zăpada o mică mişcare pe orbita
cuvântului şi vei însoţi viaţa la veşnica promenadă
mustoasă a anotimpurilor de ceară
Bătrânul Zimbru îşi duce rănile mai albe ca zăpada
la grădiniţa de stele dispărute
în loc de linia romanţei iertată chiote de ştrand
nu m-a întrebat nimeni cum pot scrie
lucrare de control pe zborul mâlit de ora iubirii
am scris că aveam nevoie
de sinele adolescent la chiromanţia
inocenta hărţuită sensibil de bezna luminii
măruntaiele literelor lucrării de control
 sunt examinate
de haruspicii care prezic pocăinţa versului embrion
spray verbal
din bătrâni se spune că prudenţa
de a călca muşuroiul
de porunci biblice
aduce la cultivarea vocalelor pe ogorul
mătăniilor decât să ceri moartea
în căsătorie invită poemul
nescris la sindrofia absolutului
mirosul florilor de muţenie
din odaia rugăciunii
alege parfumul etern setea sinelui meu
înghite spray verbal de aforisme
 despre coifurile înghiţiturii
cojite nici vorbă spray verbal pe timp de-nsingurare


rod fără moarte spice de iris
rod fără jalea violată de un gând fructifer
ţâţânile tandreţei răsuflă iz medieval
atâta avere şi nici o salvare.
povaţa infernului
intri în ritmul trecerii dezbracă-te de umbră
de la pragul tinereţii fii atent nu te împiedica
de intstinele evenimentelor
adoarme psalmistul năpasta spânzur-o de simfonia
cu ritualuri nisipoase povaţa infernului
nu se deschide
atât de uşor fiindcă suflă
învrăjbirea până la viitorul schilod
tristeţe pornită la drum cu desaga pustie
fără nici un cuvânt de binecuvântare.
oboseală
acum nu se poate naşterea unei priviri
mai tânără decât ora
plecării e imposibilă şi încă gândul
 a rupt gheara de grumazul
poemului o strofă cu vene printre rânduri
ar fi dorit amantul epocii de frunză cutremurul poetic
în ambarul vieţii
îndeplineşte stagiul sonor din oboseală
răsar degete oarbe.

împărţisem iubirea de tei la patru ochi de piatră
nu-mi venea să cred o literă speriată de un secol
 a zbughit-o în vizuina scrisului numai terierul
metaforei o ademeni la o soartă mai înfocată
astfel poezia descompune hoitul metodei de a fi.

poete destul de răcoare e în universul ierbii
poezia a răcit puţin n-o interna în luna de miere
n-o trata cu luciferina piciorului de vers
mai bine udă-i rădăcinile sufletului genealogic
cu sirop extras din fâlfâitul flamingo
hainele răcelii sunt scumpe pentru
cuvântul indiferent de înmugurirea ochilor.
mai daţi-mi o coală de vis

ţi-am propus cucule să-mi scoţi câte o zi
la împletit vremuri dar nu să iroseşti adâncimea
eresului miţos mi-ai dat o coală de vis şi anii
care i-am de trăit izbucneau de sub penele
tale trişti ca singurătatea Carpaţilor
hora vieţii umblă în vârful degetelor să nu-mi
trezească amorul carpatic nu-mi luaţi coala
de vis voi anilor şi atunci la Crasna pe mormântul
poetului va creşte cetina de dor veşnică verde
ah mirosul de moarte mă îmbată
răpirea rămâne gândită cucule cucule...