Prima atestare documentară a satului Carapciu datează de la 17 martie 1573, când Ioan Vodă scria într-un uric că satul trece în proprietatea lui Iuraşco şi Vladco, strănepoţii lui Sima Zbiearea, care a cumpărat acest sat de la însuşi Ştefan cel Mare.
Carapciul se aminteşte şi într-un act de danie din 20 iunie 1678, în care se menţionează că satul trece în proprietatea familiei Mironeştilor.  Mănăstirea Putna dobândeşte, prin danie, o parte din moşie şi din vatra satului, aşa cum menţionează un uric datat în 11 iulie 1760. În anul 1772 aici se stabileşte cu traiul Mihai Ungurean. Recensământul din anii 1772-1773 înregistrează la Carapciu 62 de familii de ţărani şi 3 de mazili, printre care şi cea a boierului Grigorcea, care a jucat un rol important în dezvoltarea satului: înălţarea bisericii, fabricii de drojdie, reînnoirea distileriei de alcool (actuala fabrică de spirt).
În atestările documentare sunt amintiţi Ilie, Alexandru şi Modest Grigorcea. Odată cu venirea puterii sovietice,  familia s-a refugiat peste hotare. În această perioadă în conacul boieresc a fost dislocată o unitate militară şi familiile ofiţerilor. Casa a devenit cazarmă, iar grădina — poligon. După un an, când boierii s-au întors şi-au văzut conacul (construit de cunoscutul arhitect cernăuţean Erich Kolbenheir) într-o stare jalnică: biblioteca bogată a fost devastată, cărţile preţioase erau folosite pentru aţâţarea focului, sau ca hârtie igienică, coperţile din piele împodobite cu aur  au servit ca ţinte pentru tir, iar pe parchet se despicau lemnele speciilor rare de copaci din parc. Din 1962 până în prezent conacul boieresc aparţine Şcolii internat din localitate. Carapciul este baştina unor personalităţi de vază, printre care poetul şi traducătorul Vasile Leviţchi, pedagogul Vasile Tovarniţchi. A învăţat aici şi cunoscutul poet şi jurnalist Arcadie Suceveanu.

La 1 octombrie 2010 primar al satului a fost ales Vasile Ioneţ, care s-a prezentat ca un bun gospodar, un om devotat din plin satului său natal.
De la începutul cadenţei sale domnul Ioneţ a contribuit la repararea capitală a Grădiniţei de copii, Primăriei, staţiilor de autobuz, a 4 drumuri comunale. De asemenea, a fost reparat Liceul şi au fost începute lucrările de reparare a Căminului cultural. N-a uitat nici de amenajarea cimitirului, aducerea în ordine a parcului, instalarea unui post de transformare, consolidarea podului.
Despre cele pe care le-a făcut, domnului Ioneţ nu-i prea place să vorbească. Spune doar că acestea ar fi fost imposibile fără susţinerea consătenilor şi a conducătorilor raionului. Şi adaugă că nu se va opri aici, căci urmează a fi rezolvate multe alte probleme importante, în particular gazificarea satului, repararea străzii centrale, finalizarea reparaţiei Căminului cultural, construirea a încă două staţii de autobuz, instalarea a trei posturi de transformare, deschiderea unui muzeu, amenajarea parcului.
— Cum vedeţi, planurile sunt mari, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ele vor deveni realitate, este convins V. Ioneţ.
Desigur, sunt şi probleme. După spusele domnului primar, printre principalele sunt utilizarea reziduurilor fabricii de spirt, starea necorespunzătoare a drumurilor. Pe lângă aceasta, trebuie schimbată staţia de telefoane.

Biserica din Carapciu are o istorie bogată şi interesantă. Potrivit unor mărturii, în anul 1816 boierul Grigorcea a înălţat prima biserică din lemn, cu hramul Sfinţilor Cosma şi Damian. La început slujbele se făceau numai de sărbătorile  mari: Crăciun, Paşte, Duminica Mare, pentru că satul nu avea un preot. Erau chemaţi cei din alte localităţi, în particular Constantin Gostiuc din Berhomet. Mult timp sătenii s-au rugat în această bisericuţă. În anul 1963 autorităţile comuniste au închis-o, iar în 1983 au ruinat-o total. Au fost salvate doar nişte cărţi şi icoane, care au fost date bisericilor din vecinătate.
În anul 1990 s-a hotărât ca în apropiere de locul unde a fost cândva vechea biserică să fie construită alta. Ea a fost sfinţită la 14 noiembrie 1991. La înălţarea ei au ajutat şi oamenii simpli din sat, şi conducătorii — unii cu bani, cu materiale, alţii cu propriile braţe.
În timp aici au slujit amintitul deja Constantin Gostiuc, Teofil Sauciuc-Savian, Constantin Vlad, Metodie Mânzac, Ieftemie Teleucă, Vasile Stolearciuc, Ilie Amari. În prezent  paroh este părintele Gheorghe Amari.
Trebuie de adăugat că biserica din Carapciu este una specială, pentru că aici se păstrează moaştele Sfinţilor făcători de minuni Cosma şi Damian.

Prima instituţie de învăţământ cu statut de şcoală primară a fost deschisă la Carapciu în anul 1883, încă în perioada austriacă. Potrivit datelor istorice, era un edificiu mic, cu o singură sală de clasă şi o încăpere pentru învăţători. Pe parcurs au mai fost construite câteva camere, iar în anul 1953 a devenit şcoală medie.
Anii treceau, numărul elevilor creştea, de aceea s-a hotărât să se construiască o şcoală nouă, care a fost terminată în anul 1985 şi cuprindea 24 de cabinete, o sală de sport, o cantină şi un atelier.
De la înfiinţarea instituţiei de învăţământ directori ai acesteia au fost Cozma Cobel, Ion Harabarovici, Eugen Avram, Ştefan Avram, Anatolie Basco, Viorel Duşceac şi Vasile Tovarniţchi, Învăţător emerit din Ucraina. Anume în perioada directoratului său şcoala a devenit liceu, care poartă numele lui Mihai Eminescu (1991). Din anul 1995 director al Liceului este Eugen Tovarniţchi.
În prezent la Liceul din Carapciu, care are trei profiluri de pregătire: fizico-matematic, umanitar şi biologie-chimie, lucrează 42 de pedagogi, dintre care 29 sunt de categorie superioară, 12 metodişti, 12 profesori superiori, 14 fruntaşi ai învăţământului, 6 laureaţi ai Premiului raional „Vasile Tovarniţchi”, 4 premianţi ai concursului regional „Roua curată”, 1 laureat al premiului „E. Popovici”.
Fără îndoială, cea mai mare satisfacţie pentru profesori sunt realizările discipolilor lor. În ultimii cinci ani aceştia au câştigat 362 de locuri premiante la olimpiadele raionale, 43 — la cele regionale, 1 — pe ţară, s-au clasat pe locuri premiante la concursurile de lucrări ştiinţifice, spartachiade, întruniri ale turiştilor-etnografi.
Printre absolvenţi se numără doctori în ştiinţe chimice, fizice, matematice, medicale, poeţi şi traducători.
În Carapciu este şi o şcoală-internat, unde învaţă 82 de elevi lipsiţi de grija părintească, pentru care cei 31 de pedagogi în frunte cu Maria Chiriliuc au devenit nişte fiinţe dragi. Discipolii acestei şcoli participă la diferite concursuri, precum cel regional „Constelaţia speranţei”, la manifestările organizate în internat cu prilejul sărbătorilor. Copiii au grijă de parcul de pe teritoriul  şcolii.

La Carapciu funcţionează numeroase unităţi din sfera socială: o grădiniţă cu 60 de copii, un ambulatoriu de medicină de familie, o farmacie, un oficiu poştal, o bibliotecă, o filială a Băncii de economii, o secţie de telecomunicaţii, cinci magazine, un restaurant, un atelier de depanare auto, o spălătorie. Sătenii sunt mulţumiţi de lucrul lor.
Colectivele folclorice cuceresc permanent locuri de frunte la concursurile raionale şi la cele regionale, promovează tradiţiile populare în cadrul numeroaselor manifestări locale. În anul 2011 trupa de teatru a cucerit locul al doilea la Festivalul regional „Primăvara teatrală”.
Înalte sunt şi performanţele sportive ale carapcienilor, dovadă fiind locurile fruntaşe cucerite la spartachiadele raionale. Cu sprijinul primarului satului şi al sponsorilor s-au organizat în repetate rânduri turnee de şah, dame, tenis de masă şi armresling.
Manifestările festive prilejuite de jubileul satului Primăria plănuieşte să le desfăşoare la vară, de Sfinţii Petru şi Pavel.