Nu în zadar se spune că un om talentat este priceput la toate. M-am convins în totalitate de aceasta, discutând cu Ivan Casianovici Topalo. Aşadar, acest articol este despre el — fost director al şcolii şi liceului din Volcineţii Vechi, fondator şi conducător al muzeului şi un militar iscusit.
S-a născut la 6 august 1934 în Cotul Hliuja din Volcineţii Vechi. Părinţii lui au fost plugari. Tatăl a lucrat 14 ani în Canada, inclusiv şi la fabricile lui Rockfeller, de mulţi cunoscute.
Terminând şapte clase în satul natal şi absolvind Şcoala medie din Camenca tânărul Ivan a plecat la oraş.

— În perioada 1952-1954 am studiat la Institutul profesoral de stat din Cernăuţi la facultatea de istorie. După absolvirea lui am fost îndreptat la Şcoala din Bănila (pe atunci în componenţa raionului Văşcăuţi) în calitate de profesor de istorie. Dar am lucrat aici nu mult: o lună şi 13 zile. Am fost chemat sub drapel. Mi s-a propus să-mi încerc puterile în aviaţie, prin urmare la 26 decembrie 1954 am devenit cursant al Şcolii de aviaţie Ostafievo din apropierea Moscovei, spune el.
Apoi a făcut serviciul în unităţile aviaţiei militare secrete şi a fost ales adjunct al secretarului comitetului comsomolului.
— Totuşi, continuă Ivan Casianovici, am părăsit forţele armate, în pofida faptului că eram foarte atras de serviciul militar. Această decizie a avut legătură cu reducerea secţiilor politice. Cinstit vorbind, vroiau să concedieze pe altcineva, însă eu am hotărât să scriu raport şi să plec în locul lui. Am fost demobilizat în gradul de locotenent.
După aceea, potrivit îndreptării Secţiei regionale de învăţământ a început să lucreze conducător militar la Şcoala din Volcineţii Vechi. Mai târziu, absolvind prin contract Institutul Pedagogic din Ivano-Frankovsk, a predat istoria, iar la 26 septembrie 1961 a fost numit director.    
— În total, îşi aminteşte Ivan Topalo, în postul de director al Şcolii  din Volcineţii Vechi, iar mai apoi al Liceului, m-am aflat 49 de ani 4 luni, 22 de zile şi 1 oră. Probabil vă întrebaţi de ce am menţionat şi câte ore? Aşadar, în ziua când mi-am dat demisia am venit la lucru ca de obicei, la ora 9.00, iar cererea am scris-o la ora 10.00. Cred că pot să înscriu în activitatea mea de director şi această oră.
Cea mai mare pasiune a domnului Topalo este activitatea muzeală.
— Nu pot trăi fără muzeu, mărturiseşte el. Am început să adun exponate încă din anul 1957. După demobilizare îmi era dor de armată şi doream să mă ocup cu ceva. Mi-a venit ideea să înfiinţez un muzeu, idee pe care am reuşit s-o realizez. Unele lucruri mi le-au dăruit oamenii neindiferenţi, altele le-am cumpărat pe banii mei.
În prezent Muzeul etnografic din Volcineţii Vechi are 21 de camere în care se află peste 8 mii de exponate interesante, unele fiind originale. Sunt secţii de cultură, a obiectelor de trai, a naturii, arheologice etc.
Apropo, pentru munca lui, Ivan Casianovici nu primeşte nici un ban. Lucrează  pe principii obşteşti.
După cum a spus el, în prezent la muzeu se execută lucrări de reparaţie: au fost înlocuite câteva uşi noi şi acoperişul.
— Desigur, fără ajutorul oamenilor buni n-am fi reuşit, povesteşte el. Le mulţumesc tuturor celor care ajută muzeul, în particular, le mulţumesc din suflet şefului Direcţiei raionale de învăţământ Vasili Şveţ, directorului Centrului de turism şi etnografie din Hliboca Anatoli Dudca, şefului Vămii Cernăuţi Nicolai Salahor, deputatului Consiliului raional Vasili Samuşco, directorului Gospodăriei silvice Cuzma Vorobciuc, vameşului Ilia Lişciuc.
Zilele acestea mult stimatul Ivan Casianovici Topalo va sărbători împlinirea a optzeci de ani. Redacţia ziarului raional se alătură tuturor felicitărilor şi îi doreşte sărbătoritului toate cele bune.
Gheorghe SEMENIUC
— Am fost de 5 ori dirigintă. În fiecare clasă au fost „copii-steluțe”, care te fascinau cu cunoștințele lor. Unul dintre aceștia a fost Mihai Ciobotaru, care nu o dată a cucerit locuri premiante la olimpiadele raionale de matematică și informatică.
— Doamnă Natalia! În copilărie ce ați fi visat să deveniţi?
— Întotdeauna mi-am dorit să devin pedagog. Alegeam dintre matematică și literatură. Cărți erau puține. Cunoștințele filologice și în prezent te ajută mult la locul de muncă. Alegearea finală între obiecte m-a ajutat s-o fac fratele mamei — Nicolai Raranski, academician, doctor în științe fizico-matematice, care mi-a spus: „Fiecare matematician poate deveni filolog, dar nu fiecare filolog poate deveni matematician”.
Din 2007 Natalia Guștiuc este directoare la CIE Tureatca. În această perioadă a reușit să îmbunătățească exteriorul școlii.
— A fost greu să dobândiți asemenea rezultate?
— Incinta avea nevoie de reparație. Îmi amintesc când în primăvară la subsol era apă, iar iarna în unele clase temperatura era de plus 2 grade. Împreună cu colectivul pedagogic, părinții și lucrătorii școlii am schimbat fațada, am montat dale de trotuar. Mai târziu am amenajat cazangeria, iar în sala de festivități am schimbat podeaua.
Directoarea CIE împreună cu primarul satului Ivan Dutcovici reînnoiesc și aranjează această instituție. Sfârșitul anului 2010 a fost unul cu succes. În ajunul sărbătorilor de iarnă am primit un autobuz școlar, deoarece avem elevi din satele Poleana, Bucovca, Stănești, Sinăuții de Sus, Sinăuții de Jos și Culiceni.
— Mai mult de jumătate de viață am consacrat-o școlii. Ea a devenit pentru mine a doua casă. Împreună cu profesorii și elevii am dobândit rezultate de care ne bucurăm.
Cristina BUCICO