— De la cine aţi primit invitaţia la forum?
— De la Corporaţia ucraineană internaţională financiară care activează în Ucraina. Întreprinderea noastră este una dintre puţinele care anul acesta şi-a confirmat existenţa certificatului IFC-2200. Am făcut schimb de experienţă cu colegii din Belarus, am povestit cum în decursul a trei ani am reuşit să desfăşurăm auditul. Vecinii noştri lansează şi ei produse calitative, însă standardele lor sunt ale lor, în Rusia sunt ruseşti, iar noi trebuie să lucrăm după cele internaţionale.
Există un proiect pentru siguranţa alimentaţiei. IFC este o Corporaţie financiară internaţională, iar forumul s-a desfăşurat sub egida Băncii europene pentru reconstrucţii şi dezvoltare.
— Care au fost participanţii la forum?
— Specialişti de frunte în domeniul siguranţei alimentare din Europa şi din lume. Ei elaborează noi tehnologii şi standarde. La asemenea manifestări  se fac cunoscute realizări de ultimă oră. Noi luăm cunoştinţă de ele şi le aplicăm la noi. Au fost multe discuţii cu reprezentanţi ai unor companii despre implementarea noilor tehnologii, despre aspectele financiare. S-a vorbit despre rezultativitatea cheltuielilor pentru asigurarea calităţii şi siguranţei produselor. În total au fost peste 100 de reprezentanţi din Turcia, SUA, Moldova, Olanda, Marea Britanie, Germania.
— Ordinea de zi a fost încărcată?
— În prima zi s-a vorbit despre cooperare. Au luat cuvântul manageri, profesori de la Universitatea Micigan (SUA), reprezentantul ONU în Belarus, conducătorul programelor consultative din Asia Centrală, adjunctul ministrului agriculturii al Moldovei, directori şi reprezentanţi ai diferitor companii.
A doua zi am vizitat o întreprindere de prelucrare a laptelui, în speţă linia de fabricare a îngheţatei după tehnologiile cele mai moderne. Apoi a urmat o excursie prin Belarus.
— Ce v-a impresionat?
— În primul rând — drumurile. Sinopticienii tocmai transmiteau că va fi ninsoare, iar maşinile de curăţat şi tractoarele erau pregătite pentru a acţiona. În Minsk — la fiecare kilometru, iar pe şosea — la fiecare cinci. La 72 de kilometri de capitală am văzut o străduţă îngustă de tot, pe care o maşină mică şi o motocicletă n-ar putea să treacă una pe lângă alta, dar această străduţă era asfaltată. Ce să mai zic de drumurile internaţionale! Pe marginea drumului n-am văzut nici o hârtie sau o pungă de plastic.
— La magazine aţi fost?
— Am rămas şocaţi de cantitatea de produse alimentare de pe rafturi. Este adevărat că preţurile sunt cu 10-20% mai mare decât la noi, dar am simţit cu plăcere aromele de cârnaţ, unt, caşcaval veritabile. Ne-a cuprins nostalgia după vremurile sovietice...
— Aţi văzut ferme, fabrici, întreprinderi lăsate în paragină?
— Nu. Aici funcţionează uzine, fabrici, colhozuri. Pe scurt, tot ce a rămas de la Uniunea Sovietică. Şi nici o palmă de pământ nelucrat.
Statul cumpără produse şi le distribuie la magazine şi diferite unităţi. Dar sunt şi hoteluri, restaurante, întreprinderi de prelucrare private. Statul reglementează preţurile, volumul de fabricare a produselor, locurile de muncă, salariile. Deci, nu permite ca cel mai puternic să-l distrugă pe cel mai slab.
M-am întâlnit acolo cu un coleg al meu de şcoală şi m-am interesat care sunt problemele locuitorilor ţării. Mi-a răspuns aşa: „Ne gândim ce va fi dacă Lukaşenko al nostru nu va mai fi”.
Belaruşii nu-şi imaginează cum ar viaţa fără „tătucul” lor. El vorbeşte zilnic la televizor şi oamenii sunt informaţi despre demiterea din funcţie a unui sau altui funcţionar pentru neajunsurile din munca sa.  Oricine şi oriunde nu s-ar plânge, se reacţionează imediat. De aceea şi nivelul corupţiei este minim.
— Care sunt impresiile Dumneavoastră despre cele văzute?
— Sunt multe lucruri bune. Dar după părerea mea, orice dictatură duce spre nicăieri. Pieţele externe sunt închise, iar surplusul de produse agricole, dar şi cele din industria constructoare de maşini obligă să fie cumpărate cele autohtone. Producţia cere un consum mare de energie. Se primeşte un cerc închis. Sunt convins că fără vecini e imposibil să trăieşti, precum şi dacă te izolezi de lume.
— Şi în încheiere câteva cuvinte despre succesele colectivului vostru la sfârşitul anului 2013.
— Încheiem activitatea cu un bilanţ destul de bun. Volumul producţiei a crescut cu 10%, numărul angajaţilor — cu 19%, realizarea — cu 33%. Acestea au fost confirmate prin premii: medalia „Pentru o calitate înaltă”, diploma „Pentru cel mai bun produs al anului”.
Creşterea s-a datorat nu numai modernizării şi reutilării, ci şi faptului că lucrătorii au trecut pregătirile şi studiile corespunzătoare. Am cumpărat şi am montat o linie de îmbuteliere a sticlelor de 300 de grame, am modernizat echipamentul din depozite, am cumpărat o linie care ambalează borcanele în folie de polietilenă, o instalaţie germană de lipit etichete. Încă un plus al activităţii noastre este asigurarea şi organizarea cu produse alimentare a unităţilor de învăţământ şcolar şi preşcolar.
Am început să exportăm produse  în România, Germania, Polonia, Franţa.
— Cum aţi vrea să vedeţi GALS LTD în anul 2014?
— Sarcina este concretă: creşterea şi realizarea producţiei de două ori şi jumătate.
— Mulţumesc pentru dialog şi vă doresc mult succes.