Dumneaei în fiecare dimineață se roagă în paraclisul care a fost construit în grădina sa în anul 1998, ca Domnul să le dea oamenilor o soartă mai ușoară decât a ei.
Fiind rănit în Primul Război Mondial tatăl Eugeniei a murit, așa că a crescut-o mama. A terminat cu mențiune șapte clase, apoi școala agricolă din Petriceanca, unde a obținut în același timp trei profesii: de agronom, contabil și veterinar. Deoarece atunci nu era cerneală și caiete se scria printre rânduri în cărți vechi cu lapte amestecat cu funingine.
La cei 89 de ani ai săi, lucrează singură în grădină. Pentru hărnicia mătușei Ghențea, (cum o numesc toți) întotdeauna au stimat-o și o stimează consătenii. Este decorată cu două medalii — cu prilejul împlinirii a 60 și 65 de ani de la Marea Victorie.
Cu lacrimi în ochi își amintește bătrânica tinerețea pârjolită de război, când trebuia să sape tranșe, iar în clipele de răgaz — să lucreze în grădină cu mama. A studiat pistolul-mitralieră kalașnikov. O dată, lângă cotul Valovia din Hliboca se săpau tranșee, iar în cele deja gata se adăposteau soldați sovietici. A aterizat un avion cu o stea roșie pe el. Soldații au ieșit din tranșee crezând că au venit ai lor, dar au fost împușcați. Avionul s-a dovedit a fi fascist.
După spusele Eugeniei Ciobotar, în pădurea din Prisăcăreni, în spatele conacului boieresc, este un mormânt comun al ostașilor sovietici, dar care nu are vreun semn de marcare.