Când abia-abia se luminează de ziuă şi prin copaci încep să cânte păsărelele, Victor Muraru iese din casă şi se îndreaptă spre stâna de la marginea satului, la mioarele sale.
— Aici, mărturiseşte domnul Muraru, munca nu-i uşoară (trebuie să paşti oile, să le mulgi, să faci brânză, caş şi urdă), dar îmi dă, într-o anumită măsură, satisfacţie sufletească. Acea satisfacţie de care nu prea aveam parte pe vremea când eram primarul satului Sinăuţi. Desigur, o aveam atunci când reuşeam să rezolv problemele pentru consăteni.
Cu trei ani în urmă, după ce s-a pensionat, lui Victor Muraru i s-a oferit, în sfârşit, posibilitatea de a practica o mică afacere de familie, în care este ajutat de fratele său, fiul şi doi nepoţi. La stână are două sute de oi. Produsele lactate se vând la bazarul din Hliboca şi la cele din satele învecinate. Lumea le cumpără cu plăcere, căci ştie că este de calitate şi la preţuri moderate. Unde mai punem că merge foarte bine cu mămăligă.