Această expresie metaforică îi aparţine lui Grigore Crigan, care astfel l-a caracterizat pe poetul, publicistul, traducătorul, omul de cultură, istoricul literar Mircea Lutic, născut în pitorescul Iordăneşti din Valea Siretului. 

La cei 75 de ani ai săi, dintre care mai bine de jumătate de veac a fost consacrat cuvântului artistic, Mircea Lutic a ajuns cu „o mică bibliotecă” ale scrierilor sale, fie creaţii proprii, fie tălmăciri din literaturile mai multor popoare.  Într-adevăr, trebuie să fii un voinic ca să poţi crea pentru neamul tău atâtea valori artistice în această scurtă poposire în „valea lui Iosofat” (noţiune biblică pusă în circuit de Mircea Lutic la răspântie de milenii), ca să faci să răsune în „sonurile graiului matern” capodoperele literare ale poporului ucrainean, cu care noi, românii, convieţuim de secole. Or, numai un titan al gândirii şi simţirii poate mânui pana uşoară a inspiraţiei. Şi Ucraina, apreciindu-i meritele, l-a distins cu cel mai mare premiu pentru traduceri – Premiul internaţional „Ivan Franko”, iar patria istorică – România – a dorit să-l vadă laureat al celui mai prestigios premiu literar – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Mai e nevoie de alte argumente să afirmi că, indiscutabil, Mircea Lutic s-a născut cu cartea-n mână?! 
Fireşte, omagierea remarcabilului poet şi traducător Mircea Lutic putea să se desfăşoare într-o atmosferă academică (dar nu e târziu să se facă şi de acum înainte), dar ea a decurs într-o sală arhiplină a Bibliotecii universale ştiinţifice regionale „Mihailo Ivasiuk” din Cernăuţi, instituţie deschisă pentru o colaborare sinceră cu oamenii de litere din ţinut, propagându-le scrisul în rândurile cititorilor, şi creându-le punţi de comunicare cu confraţii lor din cealaltă parte a frontierei, din judeţul Suceava. În afară de aceasta, Biblioteca regională, îi este recunoscătoare lui Mircea Lutic, fiindcă el i-a donat un set mare de cărţi din propria bibliotecă, urmând exemplu vestitului exeget al relaţiilor literare şi culturale ucraineano-române, Oleksa Romaneţ, care, printre altele, i-a apreciat înalt talentul excelent de traducător. Colaboratorii bibliotecii, cu susţinerea autorităţilor regionale şi raionale Hliboca, au organizat acţiunea de omagiere „Liturghia sufletului lui Mircea Lutic”, ea desfăşurându-se în două limbi, pentru a confirma spusele, a însuşi omagiatului „Trăiesc şi creez în două limbi”. 
Mediatorul în română a festivităţii, poetul academician Vasile Tărâțeanu, chiar din capul locului a ţinut să menţioneze că „Mircea Lutic este un om modest, de o înaltă cultură, căruia nu-i prea plac laudele, e mereu retras la masa de scris şi nu e deprins cu luările de cuvânt de la tribună”. După cele vreo patru ore, cât a durat festivitatea, Mircea Lutic a recunoscut că l-au măgulit profund cuvintele frumoase şi sincere rostite la adresa sa, încât şi-a fost foarte greu (lui, care este deprins cu metafora!) să găsească şi el câteva cuvinte potrivite ca să le mulţumească tuturor pentru o astfel de stimă şi respect, de recunoştinţă şi iubire. Iar cea de a doua mediatoare în limba ucraineană, Tatiana Zaiţ, metodistă la Biblioteca regională, le-a oferit cuvântul consătenilor omagiatului. Primarul satului Iordăneşti, Gheorghe Lutic, a menţionat că Mircea Lutic se bucură de mare stimă la baştina sa, că iordăneştenii se mândresc cu un astfel de consătean, care a dus slava satului în lume. Interpretul iordăneștean Ion Costinean a interpretat cântecul „Iordăneşti” pe versuri de Mircea Lutic, iar buchetul de cântece româneşti, oferite de grupul vocal de la Casa de cultură din sat, i-au amintit omagiatului de „dulcele leagăn de minuni”, de „dava lui câmpenească şi veriga de oţel, ce-i leagă clipa trecătoare de şirul strămoşesc al istoriei”.  Iordăneşteanul şi redactorul-şef al ziarului „Monitorul de Hliboca”, Nicolae Şapcă, şi-a amintit că la o aniversare a satului Iordăneşti Mircea Lutic a declarat că această vatră este veşnică. Îi poartă veşnicia şi scrierile lui Mircea Lutic, cuvintele căruia, ca şi ierburile, prind rădăcini în „solul semiarid al Văii Siretului”. 
Consulul General al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan, rostind mesajul de felicitare semnat de Stejerel Olaru, Secretar de Stat pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, l-a numit pe Mircea Lutic personalitate aptă să dureze punţi spirituale între culturile ucraineană şi română. Pe această punte a valorilor a venit la Cernăuţi, la jubileul lui Mircea Lutic, o delegaţie de la Suceava: scriitoarea Doina Cernica, consilierul judeţean Ioan Abutnăriţei  şi de Alis Niculică, doctor în istorie, şef de birou la Biblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava. 
Ioan Abutnăriţei, pe lângă funcţionar, mai este istoric şi publicist, care s-a arătat a fi încântat de scrisul lui Mircea Lutic, subliniind că metafora poetului cernăuţean este proaspătă, clasică şi totodată modernă. Maestrul alege cuvintele ca pe nişte diamante, care dau un luciu deosebit expresiei poetice. Mai mult, poate fi un exemplu pentru foarte mulți poeți din România. 
Docentul universitar, Lora Bostan, a apreciat anume readucerea de către Mircea Lutic în spaţiul literar românesc din Bucovina a poeziei sacre (de fapt, anume pentru aceasta poetul a şi fost destins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), a poeziei de înaltă ţinută artistică şi filosofică. 
Buchetul omagial al lui Mircea Lutic a crescut văzând cu ochii prin luările de cuvânt ale bunilor săi prieteni, confraţilor de condei, ziariştilor şi adoratorilor creaţiei sale, indiferent în ce limbă au citit-o – română sau ucraineană: Vira Kitaigorodska, Vasile Bâcu, Ilie Tudor Zegrea, Simion Gociu, Grigore Crigan, Miroslav Lazaruk, Vasile Vascan, Grigori Şevcenko, Vasili Dovghii, Victor Koseacenko, Iuri Tiron,   Doina Bojescu, Vera Vâsoţca, Silvia Caba-Ghivireac, Nadia Babici, Bogdan Melniciuk, Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, Ion Ignat, directorul Gimnaziului nr. 6 din or. Cernăuţi, Ştefan Lazarovici, coleg de studii la Şcoala pedagogică. 
Partea muzicală a sărbătorii a fost susţinută de artistul emerit al Ucrainei, Nicolae Hacman, care a adus în sala din bibliotecă farmecul doinii româneşti şi Carolina Jitaru, care a interpretat la chitară celebra „Glosă” a lui Eminescu şi „Glosa” scrisă de Mircea Lutic. 
S-a vorbit în cadrul festivităţilor şi despre fenomenul conlucrării lui Mircea Lutic cu remarcabilul poet şi traducător ucrainean Vitali Kolodii. Exegeţii au un teren vast pentru cercetări în acest domeniu. Îi dorim domnului Mircea Lutic ca în Iordanul poeziei sale să se boteze viitorii condeieri din ţinutul nostru bucovinean. 

Vasile Carlaşciuc,
 special pentru 
„Monitorul de Hliboca”
Foto Nicolae Hauca