Arta adevărată întotdeauna este pentru pace, pentru că ea a fost și va fi un simbol al frumuseții, dragostei și speranței. Deşi tunurile bubuie, muzele nu tac. Însă unele „muze”  îl sprijină pe agresor, iar altele glăsuesc pentru cei care apără dreptatea, onoarea și independența. 

Născut la Lvov, violonistul cu renume mondial Iuri Bașmet împreună cu zeci de activiști pe tărâmul culturii „proeminenţi” ruși l-au susținut pe ocupantul Putin, iar renumita interpretă de muzică populară românească Sofia Vicoveanca, cunoscută nu numai în România, ci și în toată Europa și în lume, care s-a născut în satul Toporăuți din raionul Noua Suliță, iar în prezent locuiește în Suceava, a revenit la 24 iunie la Cernăuți, pentru a-i încuraja pe ucrainenii și românii de aici cu cântecele ei minunate în războiul lor sfânt şi drept pentru a fi stăpâni pe pământul lor. Concertul a fost organizat de fundația „Iași — oraș cultural european” și de Primăria Iaşi (apropo, care din 2011 este oraș înfrățit cu Cernăuțiul), precum și de „Centrul bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuți. Acest spectacol folcloric, care a durat o oră şi jumătate a avut loc la Palatul Tineretului.
Acum când manifestarea a trecut în categoria amintirilor emoţionante și de neuitat, îmi amintesc și alte manifestări ale prieteniei ucraineano-română: „Ucraină, suntem îndrăgostiţi de tine”, articol apărut mi se pare în timpul Euromaidanului și solidarul slogan „Ucraină, suntem cu tine!”, când cetățenii României au venit cu drapele ucrainene la concertul Ruslanei Lijiciko, care a avut loc nu demult. Despre aceasta Ruslana a scris săptămâna trecută pe paginile ziarului „Ukrainska pravda”. Asemenea fapte, ca și concertul din Cernăuți al Sofiei Vicoveanca vorbesc inimii şi cugetului românilor și ucrainenilor de aici de o mie de ori mai mult, decât afirmațiile politicienilor și politologilor locali, despre aceea că „Bucovina este un meleag pe care merită să trăiești”, și unde înfloresc toleranța și se împletesc mai multe culturi.
Concertul a început cu păstrarea  unui moment de reculegere în memoria celor uciși în Donbas și cu rugăciunea „Tatăl nostru” în interpretarea copiilor. Și numai apoi pe scenă a apărut, renumita solistă numită de mulți „Marea şi incomparabila Doamnă a cântecului românesc”, cea a cărei ținută scenică a căreia inseparabilă de sența bucovineană a sufletului și glasului ei — în catrință, cămașă cusută, cu nelipsita-i trăstuță pe umăr alb negru și pe buze cu emblematica piesă „Bucovină, mândră floare!”.
Sofia Vicoveanca a cântat și dansat, a recitat versuri proprii şi a glumit. A povestit istorii interesante despre sine, despre familia ei și despre cântecele ei. Iar publicul din sală o aplauda îndelung, o ovaţiona chiar și îi aducea buchete de flori după fiecare cântec. Pe scenă s-a ridicat și cunoscutul poet cernăuțean Ilie Tudor Zegrea. Cântăreaţa l-a recunoscut, și sala şi-a dat seama de aceasta. Evident, Ilie a scris despre celebra artistă încă atunci când lucra la Radio Cernăuți, pentru că bine îl cunoștea pe regretatul ei soţ Victor Micu, care a lucrat câteva decenii la ziarul judeţean „Crai nou” din Suceava.
Concertul s-a încheiat. Şi nici nu-mi venea să cred că această cântăreață minunată, care își ștergea fin și elegant sudoarea de pe față, acest monument viu al bogatului folclor bucovinean, peste două luni va împlini 73 de ani dintre care 55 ia dedicat cântecului şi scenei.
Prin acest spectacol Sofia Vicoveanca a demonstrat încă o dată că a fost şi este o floare a cântecului bucovinean ce nu se ofileşte.

Vasili TVERDOHLIB,
jurnalist 
or. Chelmenți