De mai mulţi ani nu reuşeam nicidecum să stau de vorbă mai pe larg cu Aurel Alerguş, primarul satului Cupca fiindcă de fiecare dată ocolea asemenea discuţii. Se pare că aşa-i este felul, nu-i place publicitatea, ci îşi vede de treabă în tăcere, făcând ce poate.

Soarta specialiştilor în domeniul agricol care sunt colegi de generaţie cu dumnealui este în mare măsură asemănătoare.  După absolvirea Institutului Agricol din Chişinău la specialitatea inginer-mecanic domnul Alerguş a revenit în satul natal şi s-a aranjat la lucru în colhozul local. Erau anii optzeci ai secolului trecut, iar deceniul următor a fost marcat de destrămarea Uniunii Sovietice şi de apusul erei gospodăriilor colective. Oamenii erau nevoiţi, deci, să-şi caute un alt loc de muncă. În această situaţie Aurel Alerguş, fiind abil şi având o oarecare experienţă de viaţă, nu s-a pierdut cu firea. A condus reuşit fabrica de cărămizi, la fel de rodnic a muncit pe tărâmul pedagogic, învăţându-i pe şcolari tractorul. Pe scurt, se bucura de stima consătenilor. Şi când i s-a propus să candideze la postul de primar la alegerile pentru consiliile locale din 1998, a acceptat. Şi-a depăşit contracandidaţii cu un număr însemnat de voturi. De atunci deţine funcţia în al patrulea mandat la rând.
Interlocutorul meu a fost scurt la vorbă şi atunci când l-am întrebat despre rezultatele activităţii sale ca primar. A spus doar contribuţia sa la realizarea a două proiecte pe liniile Băncii Mondiale şi ONU câştigate de primărie. Datorită acestui fapt a fost reparat capital Complexul de instruire şi educaţie şi s-a procurat un autobuz şcolar. După aceea a fost reparată şi a doua unitate de învăţământ din sat, în anul 2002 şi-a reluat funcţionarea grădiniţa de copii, s-a construit depoul pentru echipa de pompieri şi s-a achiziţionat o autospecială (nu nouă, dar în stare bună). Perimetrul de acţiune al pompierilor cupceni cuprinde actualmente şi satul Suceveni, dar povara cea mai mare a întreţinerii echipei o poartă Cupca. S-au cheltuit mulţi bani şi s-a depus multă muncă pentru instalarea a 970 de metri de gard nou la cele două cimitire.
Probleme? Da, ele există şi la Cupca, la fel ca pretutindeni. Este vorba în primul rând de aducerea în ordine a drumurilor, inclusiv a celui central. Îngrijorează şi problema locurilor de muncă. Mulţi săteni sunt plecaţi în străinătate.
În biroul primarului mi-a atras atenţia un mic cuier de lemn frumos încrestat.
— De unde îl aveţi? l-am întrebat pe domnul Alerguş.
— L-am făcut singur, mi-a răspuns oarecum sfios, adăugând: cioplitul în lemn, tâmplăritul, forjatul metalului sunt pentru mine o modalitate de relaxare după munca încordată de la serviciu.
Aceste îndeletniciri sunt pentru dumnealui doar nişte pasiuni, căci nu le-a învăţat special. Are, pur şi simplu, har. Unde mai punem că se pricepe de minune şi la sudura cu aparatul electric. Nu degeaba despre aşa oameni se spune că sunt meşteri de toată mâna.
Iată, probabil, principalele creionări la portretul personajului relatării mele. Cât despre familia sa — soţia, pedagog de profesie, şi doi băieţi, încă şcolari, ea îi este bucuria vieţii şi un sprijin de nădejde. Şi, de bună seamă, duminică, 13 iulie, ei îl vor felicita primii cu prilejul semicentenarului, dorindu-i ani mulţi, cu sănătate, fericire şi împliniri. Urări la care subscriem şi noi.

Vasili GHEINIŞ
Foto Petro Mitraniuc