Pentru unii ieşirea la pensie este un motiv de întristare, dar nu şi pentru ea, deoarece s-a dedicat confecţionării acestor păpuşi care se remarcă prin unicitatea lor şi emană o energie pozitivă. După ce i-a venit ideea, Valentina Nicolaevna s-a sfătuit cu lucrătorii Bibliotecii raionale, care i-au arătat o enciclopedie a portului popular. A început cu ucrainenii. Soţul îi reproşa: „Cu ce te ocupi? Parcă ai fi o fetiţă!”. Dar, după ce a terminat păpuşa, i s-a trezit şi lui interesul pentru această activitate.
Iniţial Valentina Nicolaevna a avut intenţia de a confecţiona păpuşi îmbrăcate în costume naţionale din diferite zone ale Ucrainei, însă, după ce a făcut prima pereche a hotărât să se „transfere”, pe români, fiindcă portul este foarte frumos. Iar după aceea s-a apucat de confecţionarea păpuşilor în haine naţionale poloneze, belaruse, ţigăneşti şi ruseşti. Toate acestea le-a făcut în timp de o lună.
— Într-o seară făceam o pereche de păpuşi, iar în alta le coseam costumele, spune doamna Valentina. În sărbători şi în zilele de odihnă nu lucram.
Este interesant că încălţămintea ucrainenilor este pe tocuri, românii poartă opinci, ţiganii — cizme (dar ţigăncile sunt desculţe!), ruşii — opinci din coajă de tei. Românului i-a făcut o cuşmă de oaie, româncei i-a pus o basma înflorată, rusoaicei — o cunună, ucraineanca poartă cosiţă, iar poloneza este tunsă scurt. Mustăcioşi sunt numai ucraineanul şi ţiganul.
Când soţul a întrebat-o ce va face cu aceste păpuşi, i-a răspuns: „Vor fi musafiri la aniversarea mea”.
Doamna Valentina intenţionează să confecţioneze în continuare reprezentanţi ai diferitelor popoare, şi lângă fiecare să pună drapelul statului respectiv.