Un centru al vieţii cultural-artistice
La Oprişeni sunt o fabrică de cărămidă, o întreprindere de prelucrare a lemnului, un atelier de depănare a automobilelor, gospodării de fermieri, dar mândria satului este muzeul.
În anii 60 ai secolului trecut profesorul de istorie Pantelei Bileţchi a început să adune materiale despre istoria satului şi moştenirea lui culturală. Din diferite cauze, atunci n-a reuşit să înfiinţeze un muzeu, dar ideea a fost materializată după ce în anul 2002 un consiliu muzeal alcătuit din 12 membri a hotărât înfiinţarea acestui aşezământ, inaugurarea căruia a avut loc la 18 decembrie 2005. În prezent la Muzeul de arheologie şi etnografie „Maximilian Hacman” se păstrează mai mult de o mie de piese rarisime. În compartimentul de arheologie sunt expuse piese datând din perioadele paleolitului culturii Tripolie-Cucuteni şi Evului Mediu descoperite de membrii cercului arheologic.
Impresionantă este colecţia numismatică, care cuprinde monede rare româneşti, turceşti, ungare şi poloneze. Valoarea cea mai mare o are o monedă de argint de pe vremea lui Bogdan al III-lea, domnitor al Moldovei între anii 1504-1517. Atenţia vizitatorilor muzeului este atrasă şi de armele medievale găsite pe teritoriul satului: săgeţi, suliţe, gloanţe, un fragment de pistol cu cremene.
O mare valoare istorică o are expoziţia etnografică, care conţine piese de port popular, unelte de muncă (între care un război de ţesut, o torcătoare, un ciubăr pentru păstrarea cerealelor, pluguri, lopeţi, un topor de fier din secolul al XV-lea), copii ale primelor mărturii scrise despre Oprişeni, documente din perioada austriacă şi cea românească.
În colecţia de felinare cel mai interesant este unul din secolul al XIX-lea, care se prezintă sub formă de patru pereţi de sticlă între care este fixată o lumânărică.
Nu mai puţin interesantă este expoziţia de icoane (între care una cu ajutorul căreia se invocă ploaia pe timp de secetă), o evanghelie din secolul al XVIII-lea, o biblie tipărită în anul 1909, o cruce din 1847.
Sunt prezente şi materiale referitoare la cele două războaie mondiale mărturii ale sătenilor despre represiunile staliniste.
În fiecare an la 18 mai, cu prilejul Zilei internaţionale a muzeelor, la Oprişeni se desfăşoară manifestarea intitulată „O noapte la muzeu” (între orele 18.00 şi 24.00).
Viitorul satului este în mâini bune
Prima şcoală a fost deschisă la Oprişeni în anul 1886 în casa unui gospodar. Mai târziu în ograda bisericii a fost construită o şcoală din lemn cu două săli de clasă şi o cancelarie nu prea mare, iar în anul 1923 a început înălţarea unei şcoli cu două etaje, care a fost dată în folosinţă în anul 1926.
În ea lucra un singur învăţător, care preda câteva obiecte. Dar numărul de elevi creştea, de aceea a crescut şi numărul de cadre didactice. Mai apoi ea a devenit şcoală de şapte ani, în 1964 — de opt ani, iar în 1976 — de zece ani.
În anul 2004, datorită contribuţiei autorităţilor regionale, raionale, săteşti şi a locuitorilor satului, 47 de copii din clasa întâi au trecut într-un corp nou al şcolii.
În timp directori ai şcolii au fost Teodor Bileţchi, Ilie Rusu, Svetlana Iudina, Gheorghe Voronin, Gheorghe Semco. Actualmente director este Nicolae Bodnariuc. Şcoala are 309 elevi, în ea lucrează 37 de cadre didactice. Activează cercul tinerilor arheologi al Centrului de turism, etnografie, sport şi excursii pentru elevi, catedra de arheologie, istorie şi etnografie a Centrului bucovinean de cercetări arheologice din cadrul Universităţii Naţionale „Iuri Fedkovici” din Cernăuţi, colectivul folcloric „Tălăncuţa”.
Liniştea sufletească o afli la biserică
Prima menţiune despre biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Oprişeni datează din anul 1490, într-un hrisov al lui Ştefan cel Mare. Sursele istorice arată că biserica era din lemn, fără cupole, cu o clopotniţă în faţa intrării. De-a lungul vremii ea a suferit câteva restaurări capitale.
În anul 1909 a început înălţarea unei biserici de cărămidă, dar lucrările au încetat din cauză că pe teritoriul satului se desfăşurau operaţii militare în Primul Război Mondială. Noul lăcaş a fost sfinţit abia la 8 septembrie 1927, iar cel vechi a fost mutat la Slobozia.
Despre preoţii care au slujit la biserica din Oprişeni nu se ştiu prea multe. Se ştie doar că majoritatea nu erau localnici. Cel mai mult a slujit părintele Vasile Pavliuc (1962-2010). În prezent paroh este fiul său Vasile.
I-au întâlnit cum se cuvine pe oaspeţii de onoare
Manifestările dedicate celei de-a 595-a aniversări a primei atestări documentare a satului s-au desfăşurat la Şcoala generală din localitate. La ele au fost prezenţi Consulul Consulatului general al României la Cernăuţi Ionel-Cornel Ciobanu, preşedintele Consiliului raional Valeriu Rotar, preşedintele Societăţii pentru cultură românească „M. Eminescu” din regiunea Cernăuţi Vasile Bâcu, preşedintele Consiliului raional al veteranilor Petru Foca, Ilie Popescu, profesor la Universitatea Naţională „Iuri Fedkovici” din Cernăuţi, primarul satului Nicolae Popovici, scriitorul Dumitru Covalciuc, preotul Vasile Pavliuc, preşedintele comitetului părintesc al şcolii Gheorghe Popovici.
Elevii au pregătit un spectacol în care au recitat versuri, au interpretat cântece, au vorbit despre istoria satului.
S-a hotărât ca manifestări mai ample să aibă loc la 22 septembrie de hramul bisericii din sat.
Pagină realizată
de Gheorghe SEMENIUC