Materializarea acestei necesităţi depinde de
doi factori principali: activitatea profesorului însuşi, care conduce
autoinstruirea, şi eficienţa sistemului creşterii neîntrerupte a calificării.
Altfel spus de lucrul metodic cu învăţătorul. În şcoală de aceasta se ocupă
adjunctul directorului pentru munca de instruire. Anume el este una din
figurile-cheie şi administrator al lucrului metodic, de el depinde munca
eficientă a întregului colectiv pedagogic.
În perioada în care am lucrat ca profesoară şi
adjunctă a directorului pentru munca instructiv-educativă m-am convins că în
învăţământul actual a crescut necesitatea de cadre care sunt în stare să-şi
modernizeze conţinutul muncii lor pe calea perfecţionării ei critice şi
creatoare, a realizărilor ştiinţifice şi a experienţei pedagogice. De aceea
organizarea lucrului ştiinţifico-metodic este una din direcţiile principale ale
unui adjunct al directorului pentru munca instructiv-educativă.
Ce trebuie de făcut pentru ca fiecare pedagog
să lucreze eficient? Desigur, este nevoie de o viziune nouă asupra structurii şi
conţinutului lucrului ştiinţifico-metodic. Şi unul din scopurile principale
este modelarea şi crearea pentru autorealizarea şi perfecţionarea personalităţii,
în primul rând a pedagogului, iar apoi şi a elevului.
În prezent, cu condiţia lărgirii sferei
activităţii informaţionale, o importanţă deosebită o are nu numai dezvoltarea
comăpetenţei informaţionale a absolventului şcolii generale, ci şi cultura lui
informaţională. Îndeplinirea acestei sarcini este numai în puterile unei şcoli
cu pedagogi cu gândire înnoită. În şcoala noastră ei sunt profesorii
experimentaţi Elena Ignatuş — profesoară de limba şi literatura ucraineană,
Liubov Şcrobaneţ — profesoară de matematică, Natalia Şapcă şi Florea Şapcă —
profesori de istorie şi jurisprudenţă, Eugenia Luchianiuc — profesoară de limba
şi literatura română şi universală, Maria Bojescu — profesoară de biologie şi
chimie.
Devin din ce în ce mai actuale noile abordări
privind organizarea lucrului ştiinţifico-metodic în instituţia de învăţământ,
în stare să crească conştiinţa profesională a învăţătorului, pentru ca el să
poată moderniza conţinutul activităţii sale pe calea perfecţionării ei critice şi
creative. La aceasta contribuie şi formele tradiţionale de lucrul metodic,
precum întrunirile metodice, grupurile de creaţie, seminariile, practicumurile,
dar şi formele de lucru noi. Printre formele moderne şi eficiente de lucru
metodic (dar care la noi se folosesc prea puţin) sunt întrunirile la masa
rotundă cu scopul schimbului de experienţă şi al discutării problemelor actuale
ale predării materiilor şcolare, pregătirile de specialitate privind metodici şi
tehnici pedagogice de predare concrete, master-clasuri, care au ca scop perfecţionarea
pregătirii de specialitate a cadrelor didactice, asigurarea însuşirii practice
de către ele a unor modalităţi noi de educaţie a şcolarilor, îmbogăţirea
permanentă a experienţei lor în procesul formării propriului lor sistem de
activitate.
De exemplu, este recomandabilă desfăşurarea
de master-clasuri de confecţionare şi folosire a materialelor didactice,
testelor, elaborare a etapelor lecţiilor de diferite tipuri, de rezolvare a
problemelor. Nu mai puţin interesante consider a fi editarea buletinelor
metodice şi organizarea grupurilor de creaţie. În felul acesta intensificarea
lucrului cu pedagogii în şcoala noastră a dat rezultate bune. De mulţi ani
elevii noştri cuceresc câte douăzeci de locuri de frunte la olimpiadele
raionale şi tot atâtea — la concursurile de creaţie şi competiţiile sportive,
cuceresc locul întâi la competiţiile regionale de turism. Învăţătorii-metodişti
lucrează în grupuri de creaţie asupra manualelor şi ghidurilor pentru profesori
şi elevi.
În particular, profesorii de istorii şi
jurisprudenţă Natalia şi Florea Şapcă sunt autori ai traducerii în limba română
a „Dicţionarului de termeni istorici” şi ai culegerii bilingve „Povestiri din
istoria poporului român”. Afară de aceasta, mie personal mi-a fost extrem de
interesant şi plăcut să fiu coautoare a manualului de limba română pentru clasa
a 5-a, precum şi să traduc manuale de baze ale sănătăţii pentru clasele 1-3 şi
5.
Totodată, învăţătorii de la sat au anumite
probleme sociale, care nu favorizează autoinstruirea lor. Este vorba despre
gospodăria individuală, fără de care e greu să trăieşti, despre problemele în
familie, despre suprasolicitarea cu lucrul cu hârtiile, alcătuirea diferitelor
planuri netrebuincioase (în şcoală am constatat aproximativ 40 de felul
acesta).
Există şi problema cadrelor tinere care vin
la şcoală nepregătite în plan metodic şi care necesită de asistenţă din partea
îndrumătorilor. Cu părere de rău, unii pedagogi cu experienţă nu vor să se
autoperfecţioneze şi să lucreze în manieră nouă. Ca urmare, le este greu să
lucreze şi adjuncţilor directorilor, îndeosebi din cauza suprasolicitării cu
lucrul cu hârtiile şi a numărului mare de diferite concursuri la care trebuie să
participe (în anul şcolar trecut am
constatat aproximativ 100).
Totuşi, sper că într-un viitor apropiat
rezolvarea necesităţilor şcolii moderne va deveni realitate, iar învăţătorul de
la ţară va fi din nou o persoană cu adevărat respectată, împlinită spiritual şi
prosperă.
Marina ŞAPCĂ,
adjunctă a directului
pentru munca instructiv-educativă, profesoară de limba şi literatura română la Şcoala
generală de gradele I-III din Iordăneşti
***
În imagini: (sus) şedinţa întrunirii metodice a
profesorilor de materii umaniste; jos — în timul orei de literatură română —
„Conferință de presă”
Foto Iulia Ioneţ
