— Însă, povesteşte Maria Holovaci, când casa pe care o înălţam era aproape gata şi trebuia săpată o fântână, m-am întrebat: în ce loc? Şi atunci mi-am adus aminte de vorbele bunicului. Am luat două rămurele de salcie, mi-am făcut semnul crucii şi am pornit să caut vâna de apă în curte. La un moment dat rămurelele s-au aplecat. Pentru a mă convinge, am făcut câţiva paşi în stânga, apoi în dreapta, dar acolo rămurelele „tăceau”, aşa că am revenit la locul arătat. Şi n-am greşit — apa din fântâna adâncă de nouă metri familia noastră o foloseşte şi azi. Iar de atunci au trecut patruzeci de ani.
Am auzit şi mai înainte despre oamenii care pot să afle vine de apă. Am văzut cândva şi un film gruzin în care se făcea referire la ei. Dar printre ei să fie o femeie, n-am ştiut. De fapt, în sat Maria Holovaci este unica înzestrată cu acest har. Şi este rugată să ajute şi în alte raioane, ba chiar şi peste hotarele regiunii.
— N-am refuzat niciodată pe nimeni, mărturiseşte interlocutoarea noastră, căci aş fi cu păcat. Acum câţiva ani, în satul Ostriţa din raionul Herţa, am căutat apa în cinci gospodării la rând. A doua zi nu-mi simţeam mâinile de oboseală, capul îmi vâjâia. Dar nu conta — principalul era că am reuşit.
Ce să mai zici? Minune, nu alta! Şi ar mai fi de adăugat că doamna Maria a lucrat 35 de ani în postul de secretar al Primăriei Ceahor. Acuma este pensionară, dar nu demult primăriţa a rugat-o să mai ţină un timp oarecare lucrările de secretariat. N-a refuzat nici de data aceasta cererea.
În imagine: pe locul acesta, indicat de Maria Holovaci, va fi săpată o fântână.