În cele ce urmeazămă voi referi la două dintre siturile istorice din  Camenca — locurile numite „Turcia” şi „Podul de aur”, care se află la sud-vestul acestui sat, cel mai mare din raion.

De unde şi de când provin aceste denumiri? „Turcia” — de la începutul secolului al XVI, când Moldova, care cuprindea şi ţinutul nostru, a devenit vasală Turciei. Calea cea mai scurtă de la Cernăuţi la Suceava şi mai departe trecea prin satul nostru, anume pe un povârniş spre pârâul Camenca (afluent drept al Siretului). Anume acest povârniş se numeşte până astăzi „Turcia”. Se povesteşte că un spahiu (comandant de oaste turc) a luat-o de nevastă pe o fată din această parte a satului.
La poalele povârnişului localnicii au făcut o punte pentru a aduce din pădure lemn, însă inundaţiile îl luau. De fiecare dată oamenii îl refăceau, dar cu mari cheltuieli şi multă trudă. De aceea l-au şi numit „Podul de aur”. În locul acesta este şi azi o punte, iar mai jos pe cursul pârâului a fost un podeţ din beton.
La o margine de sat se află un loc cunoscut de toţi — Varniţa, unde la 1 aprilie 1941 au fost masacraţi cetăţeni paşnici, care voiau să treacă graniţa. Însă cred că nu toţi ştiu de ce el se numeşte aşa. Fapt e că încă în secolele XIV-XV în locul din spatele actualei case a părarului era o aşezare numită Varniţa. Pe vremea aceea satele erau foarte mici, cu 8-10 gospodării. Aşa era şi acesta. La începutul secolului XVI locuitorii lui au opus rezistenţă unui detaşament de turci. Pentru aceasta ei au dat foc tuturor caselor, au omorât majoritatea oamenilor şi-au luat în robie o parte dintre băieţii şi fetele minori. Pe locul satului este şi azi un mic platou înconjurat din toate părţile de un şanţ. Aici cresc din abundenţă râşcovi, pe care îi culeg camencenii. Interesant este că peste două secole şi jumătate de la acel eveniment ruşii lipoveni au întemeiat satul Fântâna Albă şi au numit uliţa lui de jos (există  şi alte ipoteze despre denumirea uliţii, dar despre ele vom vorbi cu o altă ocazie)

IVAN ZVOZDEŢCHI,
istoric şi etnograf