În aceste zile el percepe cumva deosebit liniştea din jurul casei din Iordăneşti, verdele frunzişului copacilor şi auriul spicelor grânelor coapte. 

Iar cu numai o lună în urmă Nicolae Mitric împreună cu camarazii săi de arme bucovineni îşi făcea serviciul la posturile de control din regiunile Doneţk şi Lugansk, sub tirul necontenit al teroriştilor, mercenari ruşi, dându-le o ripostă fermă. Însă într-o zi, când patru militari bucovineni au pornit în misiune, pe neprins de veste în partea lor a zburat o grenadă. Un ostaş a fost ucis, iar ceilalţi trei grav răniţi. Câteva schije l-au nimerit pe Nicolae în gât şi în cap. Din fericire, băieţii au fost scoşi la timp din acel loc periculos de un elicopter al trupelor ucrainene.
—    Mai întâi, povesteşte Nicolae, am stat nouă zile într-un spital militar în Harkov. Apoi, două săptămâni la Cernăuţi, iar acum mi s-au dat cincisprezece zile pentru reabilitare acasă, împreună cu familia. Soţia mea, Elena şi fiicele Nicoleta şi Minodora sunt pentru mine sprijinul cel mai important. Nici nu-mi pot imagina cum aş fi putut trece prin toate încercările din lupte şi aş fi suportat rănirea departe de ele, dar şi aici, în sat. 
După un scurt concediu Nicolae urmează să revină  la unitatea sa. Mărturiseşte că, dacă îi va permite sănătatea este gata să ia din nou arma în mână şi să se ridice în apărarea integrităţii Ucrainei, a păcii şi liniştii în ţară. Să-l ajute Dumnezeu şi pe el, şi pe noi toţi.

Vasili GHEINIŞ