Premiera piesei filologice „Mina Mazailo” a dramaturgului Nicolai Kuliş a fost prezentată pe scena Casei raionale de cultură de către artiştii amatori ai teatrului popular. Regizor a fost Artistul emerit al Ucrainei Miroslav Macoviiciuc, iar regizor de sunet — Vladimir Haritescu.

În piesă a fost pusă veşnica întrebare: naţiunea ucraineană: a fi sau a nu  fi? Eroul principal al comediei neagă apartenenţa sa naţională. După cum a scris soţia scriitorului în „Amintiri despre Kuliş”, istoria nu este inventată: „Încă lucrând asupra piesei amintite, Nicolai a intrat pe la un oficiu al stării civile şi acolo a citit nişte liste cu numele de familii modificate. Printre ele era numele de Himnenko modificat în Almazov. Aceasta l-a amuzat atât de mult, încât a hotărât să introducă un episod în piesă”.
Un moment interesant l-a reprezentat mini-reclama micilor căzăcei care au început evoluţia lor pe scenă cu cuvintele „Vorbiţi în limba ucraineană! Glorie Ucrainei!”.
Apoi, în scenă a intrat o familie obişnuită de ucraineni ai clasei de mijloc: soţul, soţia şi doi copii mari. Mina Mazailo (Maxim Fernega) în tendinţele sale de a nu fi „malorus”, vrea în mod conştient să se dezică de neamul său. El este susţinut de soţia sa Kilina (Miroslava Iurchevici) şi fiica Mokrina (Iulia Djugalic), însă categoric este împotrivă fiul Mokii (Roman Naghirni), care vrea să adauge la numele de familie Mazailo şi cel de Kvaci, pe care îl aveau strămoşii lui. Mokrina o roagă pe prietena ei Ulea (Ala Evtuh) să-l facă pe Mokii să se îndrăgostească de ea pentru ca acesta să uite de pasiunile sale faţă de limba ucraineană şi de tot ce este ucrainesc.
Momentul culminant devine atunci când într-un ziar este publicată lista celor care şi-au modificat numele de familie. Printre acestea este şi Mina Mazailo care acum a devenit Mazenin. Ziarul a fost pus într-o ramă şi agăţat pe perete. Însă ei n-au citit textul până la sfârşit unde este menţionat că pentru aceasta Mazenin a fost concediat de la serviciu.
A doua linie a piesei este la fel de simpatică. Aici este arătată dragostea lui N. Kuliş faţă de limba maternă redată prin cuvintele lui Mokii, care astăzi, când este vorba despre unirea ucrainenilor din Est şi Vest, despre oamenii care trăiesc în aceeaşi ţară care se numeşte Ucraina, ele răsună atât de puternic în sufletele noastre.
Teatrul de amatori de la Casa raională de cultură şi-a reconfirmat cu succes titlul său de „popular” şi a primit aplauze furtunoase din partea juriului.

Larisa DUŞCEAC