Amurg de iarnă... Contururile arborilor şi ale caselor se
schimbă. Din ferestre se revarsă raze de lumină ce despică întunericul.
Ca întotdeauna Todosii Ivanovici a lucrat bine. Împreună
cu alţii a scos în câmp nu o singură căruţă de gunoi, pentru ca la vară
porumbul să crească înalt şi cu rod. Iar acum se odihneşte în casa lui.
Simte o oboseală plăcută în corp, dar şi bucurie în
suflet. Îşi aduce aminte de o frază dintr-o carte îndrăgită: „Dacă este trainică
familia, este trainic şi statul”. Iar
familia lui Danilov este trainică. Are trei băieţi cu care se mândreşte. Cel
mai mare, Nicolai, a absolvit zece clase. Iarna lucrează instructor de
pionieri, iar vara — pe câmpul colhoznic. Visul lui este să urmeze prin
corespondenţă studii la o instituţie de învăţământ superior. Ivan şi Ilia sunt şcolari.
Iată că şi acum, în aşteptarea prietenilor pentru a merge
la club, Nicolai cântă la acordeon. Fraţii mai mici îl admiră şi se gândesc în
sinea lor: „De-aş putea şi eu aşa...”.
Todosii Ivanovici — înalt, chipeş, conectează aparatul de
radio şi în cameră se aude glasul cunoscut al crainicului: „... La fel ca şi
mai înainte, partidul a acordat o mare atenţie creşterii bunăstării oamenilor
muncii. A crescut producţia mărfurilor de consum popular, a fost depăşit planul
la circulaţia mărfurilor. Se desfăşoară la scară amplă construcţia locativă. În
mediul rural au fost construite 2 milioane 400 de mii de case de locuit”.
Gospodarul a ascultat cu atenţie emisiunea până la sfârşit.
— Zău că este bine! spuse el.
Gândindu-se la cele numai ce auzite despre hotărârea
plenarei din noiembrie a CC al PCUS după discursul lui Nikita Hruşciov, Todosii
Ivanovici şi-a tras mai aproape scaunul spre aparatul de radio, fiindcă se
transmiteau ultimele ştiri. Şi iarăşi — succese ale crescătorilor de animale
din regiunea Transcarpatică, rapoarte ale oamenilor muncii din Uzbekistan,
Kirghizia, ale minerilor din Volînia.
— Ce viaţă frumoasă a venit, s-a gândit. Şi totul ...
totul pentru oameni.
Şi-a adus aminte de trecut. Primul an de putere sovietică
în satul natal Revchivţi. S-a stins ecoul războiului. Câmpurile îl chemau pe
plugar la muncă. Cât de greu îi era să privească la pământul împărţit de
hotare. Şi roada strânsă era de râsul găinilor. Adesea se ţineau consfătuiri
până seara târziu la consiliul sătesc (Todosii Ivanovici era la vremea aceea
preşedintele lui). Până la urmă s-a convenit ca toţi să lucreze în colectiv.
Preşedintele Consiliului sătesc a fost printre primii care au depus cererea de
intrare în colhoz. Cât timp a trecut de atunci! Mai apoi a cerut să fie trimis
la muncă în producţie. I s-a încredinţat conducerea unei ferme de porci. Răsăritul
soarelui îl întâmpina la serviciu, acasă se întorcea târziu. Dar nu conta, căci
succesele îi dădeau puteri.
Todosii Ivanovici este mulţumit şi azi de munca sa. Este
căruţaş în echipa a doua. Nu rămâne în urma lui nici soţia sa, Parasca
Semionovna, membră a PCUS, şefă de echipă. A crescut o recoltă îmbelşugată.
4400 de kilograme de porumb de la hectar, 25900 de kilograme de sfeclă de zahăr
— iată aportul ei de muncă.
— Onoarea de agricultor, conştiinţa de comunist îndeamnă
înainte, spune Parasca Semionovna. Pentru anul viitor echipa a promis să obţină
câte 5500 kilograme de porumb la hectar, 30000 kilograme de sfeclă de zahăr şi
20000 kilograme de cartofi.
...Familia Danilov trăieşte voios şi prosper. Trecând pe
uliţă, rămâi fascinat de casa lor. Au de toate. Munca cinstită le-a adus
bucurie, fericire, bunăstare.
T. Alexandrov
Raionul Sadagura
***
Au fost şi numeroase materiale critice, căci viaţa este aşa
cum este nu numai cu succese. Rubrica satirică „Chipăruş” informa despre
neajunsuri, leneşi, cei care încălcau disciplina de muncă. Erau mustraţi beţivanii
şi huliganii. Spre exemplu, ca în articolul „Sub aripa ocrotitoare”.
Larisa DUŞCEAC
