În numărul precedent al ziarului am amintit despre istoria înfiinţării ziarului nostru raional, care atunci se numea «Новий шлях» „Calea nouă”, ulterior fiind reintitulat în „Satul bucovinean”.
Marţi, 15 mai 1962, a apărut prima ediţie a „Satului bucovinean” — publicaţie a Comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist al Ucrainei şi al Consiliului regional al deputaţilor oamenilor muncii în direcţia de producţie colhoznico-sovhoznică Sadagura.
De patru ori pe săptămână (marţi, miercuri, vineri şi sâmbătă), poştaşii le aduceau abonaţilor ziare în limbile ucraineană şi „moldovenească” din raioanele Sadagura, Cernăuţi, Noua Suliţă şi Herţa. Redactor era I. Cazimirschi. Se publicau materiale despre agricultură, industrie, informaţii interne şi externe.
De asemenea, se scria: „Despre transpunerea în viaţă a hotărârilor Congresului al XXII-lea al partidului şi plenarei din martie a Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, despre contribuţia adusă la eforturile poporului de către ţăranii şi muncitorii din cele patru raioane, care lucrează  şi se odihnesc, despre aspiraţiile lor, veţi afla din numerele următoare. Veţi afla şi despre „secretele” farurilor.
Gazeta va publica corespondenţe, note despre activitatea organizaţiilor de partid, comsomoliste şi sindicale, a întreprinderilor industriale, instituţiilor, şcolilor, aşezămintelor de cultură, medicale şi de comerţ.
Pentru ca ziarul să fie cu adevărat un propagator şi organizator colectiv, combatantă şi ofensivă, ea trebuie să se sprijine pe activul larg al corespondenţilor voluntari. Ei sunt în fiecare raion, în fiecare sat. Scrieţi-ne, dragi tovarăşi. Aşteptăm scrisorile voastre!”.
Şefia asupra ziarelor interraionale a preluat-o Secţia regională Lvov a Uniunii jurnaliştilor. Cu scopul acordării de ajutor redacţiilor la publicarea primelor ediţii, de la Lvov venea un grup de jurnalişti calificaţi. Iar pe lângă secţia de propagandă şi agitare a Comitetului regional Odesa al Partidului Comunist al Ucrainei a fost înfiinţat Institutul de observatori ai ziarelor interraionale.

În acele vremuri se dezvolta activ agricultura. Ziarul informa: „În colhozurile din raionul Cernăuţi a început grăparea suprafeţelor pentru cultivarea porumbului. Mecanizatorii fac totul pentru a obţine o recoltă bogată”.
Agronomul colhozului „Prietenia” V. Ascani scria: „Echipa comunistei Ana Todorovna Bujeniţa cultivă sfeclă de zahăr pe o suprafaţă de 30 de hectare. 30000 de kilograme la hectar — acesta este angajamentul pe care şi l-au luat colhoznicele ”.
Zootehnicianul-şef al direcţiei teritoriale colhoznico-sovhoznică V. Minaev lansa în ziar următorul apel: „Anul 1962 să devină unul de cotitură în dezvoltarea tuturor domeniilor agriculturii — iată sarcina pusă la plenara din martie a CC al PCUS”.
În ziar erau scrise cu şrift gras sloganuri: „Să participăm la raidul republican pentru porumbul mare!”, „Să obţinem o recoltă înaltă!”, „La serbare va pleca, cel ce bine va lucra”, „Pentru a ta bunăstare ai grijă în câmp de lăstare”, „Să facem ca în anul 1962 să crească mult producţia de grâne, carne, lapte şi alte produse agricole”, „Câte un porc la un hectar de arătură” ş.a.
Era o mândrie să te numeşti pionier. Despre un asemenea exemplu a scris I. Catirinici: „Pioniera Tania Cacean, elevă în clasa a patra a Şcolii medii nr. 3 din Noua Suliţă, a găsit o poşetă în care erau documente şi o sumă mare de bani. Fetiţa a dus poşeta la Secţia raională de miliţie. S-a clarificat că poşeta aparţine cetăţenii F. Din satul Selişce. Acesteia i-au fost restituite documentele şi banii. Tania a procedat conştiincios, cum se şi cuvine unei pioniere”.
Într-un articol aflăm şi un interviu cu D.I. Halip, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului de orăşel Hliboca, despre viaţa şi dezvoltarea orăşelului.

— Ce se prevede de făcut în primăvara aceasta pentru amenajarea orăşelului? Această întrebare corespondentul nostru a pus-o lui D.I. Halip, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului de orăşel Hliboca.
— Pentru început vreau să spun că în primăvara anului acesta va începe construirea a trei blocuri cu 16 apartamente şi a unuia cu 8, precum şi a unei grădiniţe-creşe pentru 140 de copii, a unui cinematograf cu ecran larg ş.a. Aceste edificii vor înfrumuseţa orăşelul nostru şi viaţa oamenilor.
— Ce se prevede în planul creării de spaţii verzi?
— A devenit deja o tradiţie ca în fiecare primăvară să fie plantaţi câteva mii de copaci.  Anul acesta vom planta nu mai puţin de 5 mii. Aş vrea ca la această acţiune să participe obştea, în particular comitetele stradale.
Afară de aceasta, a spus în continuare tovarăşul Halip, vom achiziţiona 10 mii de puieţi de pomi fructiferi  pentru a-i vinde populaţiei.
Înfrumuseţează orăşelul spaţiile verzi, care deocamdată sunt pe străzile Congresul al XXII-lea al PCUS şi Lenin. După o perioadă oarecare ele vor apărea şi pe alte străzi.
Dar se constată şi neajunsuri. La Hliboca, între străzile Ucraineană şi Bogdan Hmelniţki, este un scuar înfiinţat de pensionari. Peste un an-doi el va fi un loc frumos de odihnă. Însă unii cetăţeni inconştienţi dau aici la păscut vite, care distrug copăceii. Faptului acesta trebuie să i se pună stavilă.
Orăşelul nostru va deveni şi mai frumos, a spus în încheierea discuţiei tovarăşul Halip. Ne vom sprijini pe ajutorul întregii obşti, în special pe cel al tinerilor şi şcolarilor.