Din partea puterii raionale au fost prezenţi adjunctul şefului Administraţiei raionale de stat Mihai Bojescu şi vicepreşedintele Consiliului raional Petru Timofti. Ca în fiecare an a fost prezent şi deputatul Radei Supreme a Ucrainei Ion Popescu cu ajutorul său Petru Posteucă şi deputata în Consiliul regional Aurica Bojescu. Au fost destul de mulţi reprezentanţi şi din raionul Storojineţ.
Un sobor de preoţi în frunte cu protopopul de Hliboca, părintele protoiereu mitrofor Ioan Gorda, împeună cu corul bisericii din Voloca, au oficiat un te-deum în memoria celor căzuţi.
La monument au fost depuse coroane şi flori. Mitingul de doliu a fost deschis de primarul satului Volcineţii Vechi Petro Ostaficiuc. Cei care au luat cuvântul au povestit despre evenimentele tragice, au numit familiile bucovinenilor ucişi şi deportaţi.
Petru Timofti le-a mulţumit celor prezenţi pentru că nu au uitat de concetăţenii lor căzuţi şi au găsit timp pentru a veni la Varniţa.
În Bucovina locuiesc zeci de naţiuni, dar în nici un caz nu au fost conflicte interetnice şi interconfesionale.
Au trecut deja 72 de ani. La locul tragediei cresc pini şi brazi cu înălţimea de 25 de metri. Puterea raională începând din anul 1991, anual omagiază pomenirea celor căzuţi. În locul acesta au ridicat o capelă, un monument, teritoriul l-au acoperit cu dală de pavaj decorativă, au sădit copaci veşnic verzi.
În timpul cuvântării lacrimi în ochi a avut şi Ilie Popescu (în imaginea de jos), în vârstă de 74 de ani. Aici a fost reţinut tatăl lui, Vasile Grijincu, care în octombrie 1942 în oraşul Sverdlovsk a fost condamnat la pedeapsa capitală. În dosarul penal lipsea un singur document, şi anume certificatul de deces, dar a murit el până la citirea sentinţei — 14 iulie 1942. Cum e menţionat în documentele din arhivă — din epuizare. Mama a rămas cu opt copii. NKVD-ul nu a uitat de ei nici după război. În anul 1946 au fost deportaţi la Kazahstan. Ilie atunci avea 7 ani.
— Mămica i-a scris o scrisoare lui Stalin şi peste doi ani ne-au dat drumul. „Mergeţi unde vreţi”. Mama a spus să ne dee câţiva bani pentru drum, dar răspunsul a fost destul de dur: „Spuneţi mulţumesc, că nu v-au împuşcat ca pe nişte duşmani ai poporului şi aţi rămas în viaţă”. Dar ce fel de duşmani am fost noi? — a spus Ilie Vasilievici.
Despre soarta tatălui el a aflat peste 45 de ani după tragedie. Domnul Ilie Popescu a terminat Universitatea de stat din Cernăuţi, aici a şi lucrat profesor, a dobândit titlul de doctor în ştiinţe, în prezent deţine funcţia de preşedinte al Societăţii „Golgota”.
Dar câte „pete albe” mai sunt pe pagina despre masacru de la Fântâna Albă?