Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Publicîtate
Principală » 2014 » Iunie » 20 » Cântatul la nunţi îţi oferă mai degrabă o scenă suplimentară unde te poţi afirma, şi doar apoi o posibilitate de a-ţi completa şi bugetul
1:05 PM
Cântatul la nunţi îţi oferă mai degrabă o scenă suplimentară unde te poţi afirma, şi doar apoi o posibilitate de a-ţi completa şi bugetul

Care pot fi visurile unui tânăr muzician? Probabil despre evoluţiile lui pe marile scene, concerte solo, mulţi fani şi, în fine, o apreciere demnă a creaţiei sale. Dacă este aşa sau nu, veţi afla citind interviul nostru cu Valentin OPAEŢ, un interpret talentat din Iordăneşti.

— Cred că ar trebui să începem discuţia noastră cu primii tăi paşi în muzică. Cine anume te-a ajutat să faci o asemenea alegere?
— Nu ştiu prin ce, dar muzica m-a atras încă din copilărie. O explicaţie poate fi faptul că tatăl şi bunelul meu au fost mari iubitori de muzică. Urmărindu-i, am început să fiu pasionat şi eu de această artă. Observând atracţiunile mele faţă de muzică, mama a făcut tot ce a depins de ea pentru ca eu să devin în viitor cel puţin un muzicant profesionis.
La un moment am dorit să am un instrument personal. Însă întrucât pentru a cânta la un instrument muzical mare eram încă prea mic, părinţii mi-au cumpărat un acordeon jucărie, dar cu ajutorul căruia puteai să înveţi să cânţi. Şi iată că într-o bună zi, ascultând la radio o piesă am încercat s-o cânt la jucăria mea. Spre mirare, am reuşit. Apoi, chiar necunoscând notele muzicale în fiecare zi încercam să cânt un nou cântec.
După aceea am însuşit elementele de bază ale muzicii de la  şeful Căminului cultural din sat Ciprian Bojescu.  După un an am încetat să mai fac aceasta.  Însă s-a dovedit a fi doar o mică pauză, căci în clasa a 9-a am reluat. De fapt, atunci am început să cânt pe la nunţi.
— Logic ar fi fost ca următoarea etapă a carierei tale să fie admiterea la o instituţie muzicală specială...
— Într-adevăr, când a sosit vremea să-mi aleg viitoarea profesie, n-am stat mult pe gânduri, căci ştiam sigur că vreau să continuu să studiez muzica. Am optat pentru Şcoala de muzică „Isidor Vorobkievici” la specialitatea — acordeon. Îmi amintesc cu plăcere de anii de studenţie (a studiat 4 ani), precum şi de colegii de grupă cu care timp de 3 ani am cântat la ţambal în orchestra şcolii.
— Ştiu că în prezent eşti solistul colectivului folcloric „Taraful lăutarilor”. Povesteşte mai multe despre trupa voastră.
— A fost înfiinţată cu 4 ani în urmă. Pe parcurs componenţa ei s-a mai schimbat: unii ne-au părăsit, alţii au venit. Pentru o trupă muzicală aceasta este ceva firesc. În prezent afară de mine ea cuprinde încă patru membri: Vadim Buţura (clape), Vasile Gheorghian (vioară), Marin Ceuca (trompetă) şi Constantin Cuti (acordeon). În mare parte interpretăm compoziţii folclorice, precum şi unele cântece româneşti, ucrainene şi ruseşti de estradă.
— Sper că nu greşesc dacă menţionez că venitul principal pentru actualii muzicieni este cel obţinut la nunţi. Cât este de popular colectivul vostru la asemenea evenimente?
— Într-adevăr, putem fi întâlniţi  la nunţi, cumătrii, baluri de absolvire. Comenzi avem destule. Uneori cântăm nu doar în zilele de sfârşit de săptămână, ci şi în cele lucrătoare. Deja avem comenzi pentru anul viitor. Aşa că dacă cineva doreşte ni se poate adresa. Fii de acord că atmosfera unei sărbători depinde în mare măsură de muzică.
Referitor la faptul dacă cântatul la nunţi este un mod de câştig. Am să spun că aceasta este mai degrabă o scenă suplimentară unde te poţi afirma, deşi poţi completa şi bugetul personal.
— Şi în încheiere aş vrea să te întreb despre problemele cu care se confruntă cel mai des tinerii muzicanţi, precum şi despre visele lor.
— Prima problemă este numărul insuficient de festivaluri, concerte, concursuri. Din păcate, avem puţine ocazii pentru a ne arăta creaţia publicului larg. Şi încă o barieră — preţurile mari ale aparaturii muzicale. Ca exemplu, pentru achiziţionarea noilor instrumente am cheltuit o sumă bunicică, căci o muzică calitativă trebuie să fie însoţită de o aparatură calitativă. Chiar dacă măiestria lăutarului este principala pentru cerinţele de astăzi nu este suficientă. Se mai vrea şi gălăgie...
Visuri sunt — de a deveni un muzician cunoscut şi de a aduna săli pline de spectatori la concerte. Şi s-ar mai dori înregistrarea unui clip la o piesă de-a noastră.
Gheorghe SEMENIUC  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 104 | Adăugat de: Newday | Rating: 0.0/0
Formularul pentru autentificare
Căutare
Calendar
«  Iunie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30
Arhiva materialelor
nanewday@mail.ru