Din păcate această scurtă relatare despre Ilie Vasilaş am înregistrat-o nu din spusele lui, deoarece nu l-am întâlnit viu. Mi-au povestit despre el tovarăşii săi. 

—    La sfârşitul anului 2013, mărturiseşte hliboceanul Vladimir Grigorciuc, am plecat împreună cu Ilie din Cernăuţi pe Maidanul din Kiev. Din primele clipe ale cunoştinţei noastre mi-am dat seama că el este un adevărat patriot al Ucrainei. Având o vârstă respectabilă (54 de ani), cu probleme de văz după războiul din Afganistan, el a pornit fără ezitare spre capitală. Şi fiecare dintre noi, camarazii de arme, ne-am convins în scurtă vreme că Ilie Vasilaş este un om curajos şi un militar experimentat. Cuvintele şi sfaturile lui erau ascultate. Datorită lor mulţi dintre cei de pe Maidan au scăpat de răniri de către acoliţii lui Ianukovici, au rămas vii.
Îi ziceam în glumă „Maiorul” deşi în realitate el a fost căpitan în armată. Iar apoi, când s-a format batalionul de voluntari „Aidar”, Ilie Vasilaş a fost printre primii care s-au înrolat în el, pentru a lupta împotriva agresorilor ruşi. 
Iată ce scriau într-o publicaţie de pe internet jurnaliştii: „În „Aidar” fostului afganez Ilie Vasilaş, în vârstă de 55 de ani, i se spunea „Moşul”. El venea în cazarmă numai pentru a se primeni şi a se odihni puţin după 4-5 zile de aflare în linia întâi. 
„Îl lăsăm să treacă primul pe moşulică căci el, deşi poartă ochelari, vedea mai bine ca noi unde sunt puse mine”, spune Oleg, zis „Separatistul”. El este mitralior, merge în linia întâi în echipa afganezului.
Ilie Vasilaş este un luptător cu experienţă. El a fost printre primii pe înălţimile de lângă Metalist. Acum nu se teme să intre în spatele duşmanului pentru a dobândi informaţii. „Tocmai acolo, după linie”, cum spune el. Într-o luptă inegală din estul Ucrainei Ilie Vasilaş a căzut. A fost înmormântat la Gârbăuţi, în aclamaţii mulţimii „Eroii nu mor!”.
Se împlinesc 40 de zile de la moartea lui. Fie-i amintirea veşnică!

Vasili GHEINIŞ
Foto Grigori Bezverhni