Anul acesta marcăm 25 de ani de la retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Despre războiul afgan s-au spus şi s-au scris multe. În el a suferit pierderi umane mari şi Ucraina: peste 2,3 mii de morţi, 8 mii de răniţi (dintre care mai mult de 4 mii au rămas invalizi), iar 60 de ostaşi au fost daţi dispăruţi.

Ilia Vacariuc din Stârcea ştie despre războiul afgan nu din auzite sau din filme. La vârsta de 18 ani a fost chemat sub drapel şi trimis în provincia Kunduz, în care se desfăşurau activ lupte, datorită situaţiei ei strategice.
— Am ajuns în Afganistan în anul 1980. Eram şofer într-un batalion auto. Am parcurs drumurile din aproape jumătate de ţară transportând muniţii, alimente, materiale de construcţie. S-a întâmplat ca maşina mea să se afle sub focul duşmanilor, dar bunul Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-am întors acasă viu şi nevătămat, deşi n-am purtat niciodată vestă antiglonţ şi cască.
În Afganistan am petrecut un an şi şapte luni. Nu pot să uit nici până acum prin ce am trecut atunci.
După armată Ilia Vacariuc s-a angajat la fabrica de nutreţuri combinate din Tereblecea. Păstrează legături strânse cu foştii săi camarazi şi cu alţi ostaşi-afgani din raionul nostru.
Are nu o singură decoraţie, însă părerea mea este că nici o medalie, nici un ordin sau diplomă nu-i justifică pe conducătorii sovietici care i-au trimis în Afganistan pe băieţii noştri.